duminică, noiembrie 23

Love is a battlefield

Slow down, you crazy child… You’re so ambitious for a juvenile… Dream on but don’t imagine they’ll all come true…
Afară e întuneric… înăuntru plouă… plouă cu pietre, cu bulgări de apă, cu bolovani… plouă şiroaie… Imensele picături vin peste mine şi încep să mă lovească fiecare pe unde apucă… numai că, de cele mai multe ori, sunt nimerite nişte locuri extrem de sensibile şi foarte puţin impermeabile…
Oamenii nu se pot sustrage stihiilor naturii.. nu există niciun adăpost suficient de puternic încât să îi protejeze de toate loviturile…
Wishing, hoping, chasing shadows… Did I see your face somewhere in the crowd?!
E frumos să construieşti… vise… iluzii… planuri… Numai că nu poţi şti niciodată de la început CÂND se va termina construcţia, chiar dacă îi fixezi un timp-limită, şi DACĂ se va termina… Iar uneori ai chiar nenorocul să descoperi că ai achiziţionat nişte terenuri acoperite cu nisipuri mişcătoare şi că tot ceea ce încerci să clădeşti acolo, este înghiţit din anumite motive pe care le cunoşti sau nu… Partea cea mai grea însă o constituie renunţatul… poţi să îţi dai seama că nu vei reuşi niciodată să îţi vezi înălţate visele, iluziile, planurile, sau poţi să te încăpăţânezi să le aduci la viaţă… însă nu garantează nimeni reuşita proiectului…
Când peste un astfel de şantier se abate o ploaie torenţială precum cea descrisă la început, de cele mai multe ori, dacă nu ai asigurare, te prăbuşeşti şi pierzi tot…
…numai că eu, de la o vreme, m-am apucat de învăţat… învăţ cum să îmi construiesc o uriaşă umbrelă rezistenţă la toate intemperiile ca să îmi apăr atât teritoriul, cât şi visele, iluziile, planurile… E un pic cam alarmant faptul că începe să îmi iasă… că prinde contur… e un fel de vaccin… Pe scurt: încep să devin imună!!
It would help me to know… Do I stay in your way or am I the best thing that you’ve had?