El - un copil singur la părinţi de 12 ani. Ea - o fată singură la părinţi de 12 ani, uşor şchioapă. Ea se mută la şcoala lui. Învăţătoarea îi aşază în aceeaşi bancă, iar între ei se creează o relaţie cu totul şi cu totul specială, care durează aproape un an de zile. Este prima fată pe care el o ţine de mână. Se regăsesc când amândoi au 37 de ani.
<<"Când începe fiinţa umană să găsească justificări, nu se mai termină cu ele", zicea ea. "Şi nu aveam chef să trăiesc într-o asemenea lume.">>
"Hajime, din poze nu-ţi poţi da seama de nimic, ele sunt doar umbre. Pe Shimamoto cea adevărată n-o să o vezi în fotografii. Ea e cu totul alta."
"Fotografia aceea mă apăsa pe suflet pentru că m-a făcut să-mi dau seama cât de mult timp pierdusem. Un timp preţios, care nu mai putea fi recuperat oricât de mult aş fi luptat eu să-l aduc înapoi. Un timp care a existat doar atunci şi doar în acel loc."
"- Încerc să umplu timpul care a trecut. Nu ne-am întâlnit de mai bine de douăzeci de ani şi vreau să refac măcar puţin din spaţiul acela liber. [...]
- Ciudat! Tu vrei să umpli spaţiul acela şi eu vreau să-l las liber."
"Imposibil să-ţi fi făcut aşa ceva. Nu m-aş fi săturat de tine pentru că între noi era o legătură cu totul şi cu totul specială. Nu sunt capabil să-ţi explic în cuvinte, dar crede-mă că era aşa cum îţi spun: specială şi foarte preţioasă. Sunt convins că ştiai şi tu lucrul acesta."
"Hajime, tristul adevăr este că există lucruri care nu mai pot merge înapoi. Odată ce pornesc înainte, oricâte eforturi ai face, ele nu se mai pot întoarce în punctul în care s-au aflat cândva. Dacă un lucru porneşte strâmb, chiar dacă numai un pic, aşa va merge până la capăt."
<<"Când începe fiinţa umană să găsească justificări, nu se mai termină cu ele", zicea ea. "Şi nu aveam chef să trăiesc într-o asemenea lume.">>
"Hajime, din poze nu-ţi poţi da seama de nimic, ele sunt doar umbre. Pe Shimamoto cea adevărată n-o să o vezi în fotografii. Ea e cu totul alta."
"Fotografia aceea mă apăsa pe suflet pentru că m-a făcut să-mi dau seama cât de mult timp pierdusem. Un timp preţios, care nu mai putea fi recuperat oricât de mult aş fi luptat eu să-l aduc înapoi. Un timp care a existat doar atunci şi doar în acel loc."
"- Încerc să umplu timpul care a trecut. Nu ne-am întâlnit de mai bine de douăzeci de ani şi vreau să refac măcar puţin din spaţiul acela liber. [...]
- Ciudat! Tu vrei să umpli spaţiul acela şi eu vreau să-l las liber."
"Imposibil să-ţi fi făcut aşa ceva. Nu m-aş fi săturat de tine pentru că între noi era o legătură cu totul şi cu totul specială. Nu sunt capabil să-ţi explic în cuvinte, dar crede-mă că era aşa cum îţi spun: specială şi foarte preţioasă. Sunt convins că ştiai şi tu lucrul acesta."
"Hajime, tristul adevăr este că există lucruri care nu mai pot merge înapoi. Odată ce pornesc înainte, oricâte eforturi ai face, ele nu se mai pot întoarce în punctul în care s-au aflat cândva. Dacă un lucru porneşte strâmb, chiar dacă numai un pic, aşa va merge până la capăt."
