sâmbătă, mai 23

Reach


Some dreams live on in time forever
Those dreams, you want with all your heart…
Exact când te aştepţi mai puţin, constaţi că visele tale devin realitate… Apar anumite întorsături de situaţie şi… pac! Ţi-ai văzut visul cu ochii!… Numai că… trec anii, trec lunile-n goană, şi-n zbor săptămânile trec, iar ţie ţi se pare că a trecut o veşnicie de când a avut loc minunea… Nu te mai leagă nimic de o anumită experienţă decât amintirile care rămân… amintiri care, însă, sunt din ce în ce mai îndepărtate, mai lipsite de emoţie… Te îngrozeşti atunci când nu mai poţi să regăseşti în tine fiorul minunii… Şi aşa ajung să mă tem de un singur lucru: că nu e adevărat, că totul nu e decât un vis din care s-ar putea să mă trezesc… Caut îngrozită amintiri scrise pe foi îngălbenite de vreme…legate într-o copertă plină de praf… praful timpului care a trecut în mod ireversibil…

And I’ll do whatever it takes
Follow through with the promise I made…
Put it all on the line…
What I hoped for at last would be mine!!

Într-un final regăsesc ceea ce caut cu disperare… Imaginea îmi apare clar în minte… revăd totul ca o derulare a unei poveşti cu prinţi şi prinţese… şi cu o zână bună care avea întotdeauna grijă de mica ei protejată… Mă cuprinde melancolia… nostalgia vremurilor demult apuse … Atunci fac orice e posibil şi imposibil ca să reînvii timpul poveştilor devenite realitate…

From that one moment in my life
I’m gonna be stronger…
Know that I’ve tried my very best
I’d put my spirit to the test…

duminică, mai 10

Nu mai sunt copil...


Uitându-mă împrejurul meu şi analizând diferite situaţii, am realizat că îmi va fi dor de tot… de oraş, de teatru, de camera mea, de momentele petrecute cu mine, de mine… copil! Îmi va fi dor de tot… şi nimic nu poate schimba asta… Nimeni şi nimic! Ceea ce e mai crud e că timpul nu poate fi oprit în loc… timpul este ireversibil iar momentele astea nu se vor mai întâmpla a doua oară! E atât de trist să conştientizezi asta… Şi oricât de frumoasă va fi viaţa care mă aşteaptă la Bucureşti, nimic nu va mai fi ca acum!

Momentele astea nu se vor mai repeta… Copilăria mea s-a cam dus… Nu mai sunt copil, din păcate, iar lumea nu se opreşte în loc pentru atâta lucru… Nu mai pot să fug de responsabilităţi… nu mai pot să mă fac că nu văd problemele şi grijile din jurul meu… Dar singurul lucru în care încă mai pot să mă refugiez fără să mă condamne nimeni sunt visele mele! Visele pe care nimeni nu mi le poate lua… Visele pe care acum am puterea să le îndeplinesc fără să mi se mai pară absurde pentru că am puterea să decid asupra propriei mele vieţi şi pentru că… nu mai sunt copil!

Aş vrea să ţină mereu… Aş vrea să nu mă mai întorc niciodată! Mă tem de un singur lucru: că totul se petrece în vis… că totul nu e decât un vis din care s-ar putea să mă trezesc… Închid ochii şi mă întreb fără răspuns: da? nu? da? nu?