Cu capul în jos

Tocmai am observat că lumea s-a întors la 180 de grade pe verticală. Ştiam că axa îi este puţin înclinată, dar nici chiar atât de mult.

Mai întâi, observ că cerşetorii din Bucureşti şi-au conştientizat brusc condiţia de neştiutori. Când am urcat în 104, am avut surpriza să observ un individ la vreo 30 de ani, pitic şi un pic bronzat, că se plimba dintr-un capăt în altul prin autobuz, invitând călătorii să citească o bucată de carton, ruptă dintr-o cutie, pe care scria dezordonat: "Sunt un muritor de foame şi un prost. Dumnezeu să vă ajute!" Nu cred că era vorba de sensul cuvântului "prost" pe care îl atribuie Rebreanu şi Preda prin romanele lor. Sau poate a fost o pedeapsă dată de superior pentru că nu a adus suma de bani prestabilită spre câştig...

Astăzi, în timp ce traversam un renumit bulevard, de pe partea celaltă se pregăteau să treacă doi biciclişti. Eu mergeam pe partea mea, drept înainte. El intră cu bicicleta pe diagonală, mai-mai să mă lovească. Şi apoi îi spune celuilalt în gura mare: "Vezi?! Ţi-am spus eu că e proastă!"

Straaaaaange people!!

Piesă într-un act

Scena 1 - Tramvai 34

Un bărbat şi o femeie. Bărbatul se aşază lângă mine. Nu am cum să îl studiez. Femeia se aşază în faţa mea. Ochelari de soare - Calvin Klein. Blugi - Gucci Italia. Ceas - Dolce & Gabbana. Bluză şi papuci - din piaţă. Combinaţia letală + burta şi şuncile aferente "ieşinde" de sub tricoul mulat. Sunt tare curioasă ce anume se ascundea în sacoşa purtând inscripţia "Debenhams". Păcat că voi rămâne cu curiozitatea.

Scena 2 - Perimetrul băncilor din faţa liceului "Iulia Hasdeu"

1. Un tip care şterge parbrizele îşi ia rezerva de spumant din ghiveciul de flori suspendat. Îşi face plinul în sticla de apă, după care o pune la loc. Doar nu ştie nimeni ce comoară se ascunde acolo!

2. Un bătrân se întâlneşte cu o bătrână. Îi sărută respectuos mâna, după care se aşază lângă ea să citească ziarele. Se ridică după un timp, se duce la o bancă mai încolo şi salută trei bătrâne, ridicându-şi pălăria. Cavalerismul nu a murit. Încă. Îmi aduce aminte de versurile lui Minulescu: "În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână, un bătrân şi o bătrână - două jucării stricate - merg ţinându-se de mână".

3. Un tip - beat mort - vorbeşte cu un coş de gunoi. Contrariat de faptul că respectivul obiect nu îi răspunde, începe să îl ia la bătaie. Sau poate a avut o problemă cu iubita şi, beat de ciudă şi de inimă rea, se răzbună pe bietul coş.

4. Pe o bancă, lângă mine, se aşază o femeie cu copilul care dormea liniştit în cărucior. Pe trotuar, un tip îmi lansează o propunere în gura mare:

- Domnişoara, îmi dai un număr de telefon?

- No way!

- Hai, că îţi fac un băieţel!!

Ce să mai zic?! Super ofertă! Unde mai pui că totul e gratis!

Scena 3 - Piaţa Obor

Eu mă uit la preţul pepenilor. Vânzătorul:

- Domnişoara, vă servim cu un pepenaş?

2,5 lei/kg!!!!

- Nu, mulţumesc.

- Dar un număr de telefon îmi daţi?

De ce? Să îmi livrezi pepenele acasă?

Câte lucruri îţi poate oferi vederii Mihai Bravu!