duminică, februarie 27

Back to our sheeps?

De ceva vreme, mă simt bine. Nu din punct de vedere fiziologic - pentru că tuşesc teribil, în încercarea de a scăpa de plămâni, probabil - ci psihic, sufleteşte. În ultima vreme, am fost prinsă în mijlocul unei agitaţii continue. Nu am avut când să mă afund în gânduri, în vise, în planuri. Am fost obligată să trăiesc în prezent. 

Nu vreau să cad iar. Nu vreau să îmi creez mai multe obligaţii faţă de cei dragi decât am deja. Nu vreau să dezamăgesc iar pe toată lumea. Din acest motiv, lupt. Cu toate puterile. Încerc, mă chinui să rămân deasupra liniei de plutire. 

Pe de altă parte, nu vreau să renunţ la oamenii cărora le pasă într-adevăr de mine. Dar s-ar putea să fiu nevoită să o fac pentru că o persoană sus-pusă încearcă să mă calce în picioare. 

După toate astea, pare foarte ciudat că nu sunt într-o stare de depresie. Cum spuneam, chiar mă simt bine. Se pare că echilibrul după care alergam atât se rezuma doar la a avea o activitate care să mă menţină ocupată 24/7. 

Şi totuşi... o să încerc să mai includ câteva vechi obiceiuri în activităţile mele fizice şi mentale. 

Bad habits die hard!