Love is a battlefield

Slow down, you crazy child… You’re so ambitious for a juvenile… Dream on but don’t imagine they’ll all come true…

Afară e întuneric… înăuntru plouă… plouă cu pietre, cu bulgări de apă, cu bolovani… plouă şiroaie… Imensele picături vin peste mine şi încep să mă lovească fiecare pe unde apucă… numai că, de cele mai multe ori, sunt nimerite nişte locuri extrem de sensibile şi foarte puţin impermeabile…

Oamenii nu se pot sustrage stihiilor naturii.. nu există niciun adăpost suficient de puternic încât să îi protejeze de toate loviturile…

Wishing, hoping, chasing shadows… Did I see your face somewhere in the crowd?!

E frumos să construieşti… vise… iluzii… planuri… Numai că nu poţi şti niciodată de la început CÂND se va termina construcţia, chiar dacă îi fixezi un timp-limită, şi DACĂ se va termina… Iar uneori ai chiar nenorocul să descoperi că ai achiziţionat nişte terenuri acoperite cu nisipuri mişcătoare şi că tot ceea ce încerci să clădeşti acolo, este înghiţit din anumite motive pe care le cunoşti sau nu… Partea cea mai grea însă o constituie renunţatul… poţi să îţi dai seama că nu vei reuşi niciodată să îţi vezi înălţate visele, iluziile, planurile, sau poţi să te încăpăţânezi să le aduci la viaţă… însă nu garantează nimeni reuşita proiectului…

Când peste un astfel de şantier se abate o ploaie torenţială precum cea descrisă la început, de cele mai multe ori, dacă nu ai asigurare, te prăbuşeşti şi pierzi tot…

…numai că eu, de la o vreme, m-am apucat de învăţat… învăţ cum să îmi construiesc o uriaşă umbrelă rezistenţă la toate intemperiile ca să îmi apăr atât teritoriul, cât şi visele, iluziile, planurile… E un pic cam alarmant faptul că începe să îmi iasă… că prinde contur… e un fel de vaccin… Pe scurt: încep să devin imună!!

It would help me to know… Do I stay in your way or am I the best thing that you’ve had?

De ce?... Reguli!

Stau uneori şi mă întreb cum iau naştere regulile… E vorba de o consultare în prealabil cu oameni sus-puşi pentru a stabili ce trebuie să respectăm şi ce nu? Sau regulile apar în urma unui cod moral nescris al societăţii pe care îl respecăţi sau nu? … Nu ştiu. Şi continui să fiu nedumerită… Nu mi se pare normal să urmez nişte reguli create instantaneu de persoane complet neautorizate atunci când nu le convine ceva… Pentru că asta e realitatea în care trăim uneori… Şi dacă nu ştii cum să manevrezi situaţia ai strălucita şansă de a fi călcat în picioare sau de a ajunge în faţa conducerii cu "dosarul" murdărit…

Înainte de a face ceva, întrebaţi-vă dacă merită!

Teatru - întotdeauna şi pentru totdeauna

Ce înseamnă teatrul pentru mine? E ceva peste puterile mele de explicat! E ceva ce depăşeşte cuvintele!

E o casă, e o familie, e liniştea pe care de multe ori nu am găsit-o alături de părinţii mei! E locul unde toată lumea mă înţelege şi mă ascultă! E locul unde oamenii mă sprijină! Nu ştiu dacă sună sau nu patetic, dar teatrul reprezintă TOTUL pentru mine!

Este locul unde mă simt încrezătoare, unde mi se apreciază calităţile şi mi se atrage atenţia asupra defectelor! E locul unde găsesc alinare dar şi forţa de a merge mai departe! E locul unde îmi încarc bateriile! E locul unde mă relaxez, unde mă simt EU şi unde învăţ să privesc lumea în ochi! E locul unde îi consider pe toţi prieteni! E locul unde mă simt împăcată! E locul de unde nu îmi vine să plec niciodată! Este locul unde totul este frumos! Este un loc cald şi primitor! E ACASĂ!!!