Am revenit! Iniţial voiam să scriu despre ceva foarte frumos care mi s-a întâmplat de curând, dar am fost luată de val şi alte lucruri mai puţin frumoase au eclipsat totul!!
M-am gândit în ultima vreme … de ce ne facem vise dacă pe cele mai multe dintre ele nu le putem atinge? Poate greşesc… poate că n-am luptat suficient să le ating… Cu toate astea, poate e mult spus, dar momentan simt că mi-am ratat viaţa!
Toată viaţa am fugit de ideea de a sta închisă într-un birou, înconjurată sau îngropată în hârtii, într-o existenţă mediocră, iar acum mă îndrept vertiginos spre asta…
Nu pot spune exact de ce am ales Comunicarea. Poate pentru că am picat la teatru. Şi nu mai aveam alte opţiuni…
Trăim într-o lume în care trebuie să tragi cu dinţii de visele tale. Altfel e posibil să le pierzi pe parcurs, şi fiind luată de val, rămân pierdute… E un lucru foarte trist pentru că…
…uneori simt că mă sufoc, pur şi simplu!! Când mă apucă melancolia mă gândesc la toate planurile de viitor pe care le aveam în liceu dar care acum s-au estompat. Iar asta doare. De cele mai multe ori, în astfel de situaţii, spui: "Nu mă las până nu o să iasă aşa cum am vrut eu!!" Dar dacă îţi pierzi încrederea pe parcurs? Dacă nu e nimeni în jurul tău care să te susţină? Atunci de unde iei puterea necesară pentru a merge mai departe?
Şi măcar dacă ar fi doar asta… Vara asta am trecut prin atâtea dezamăgiri cât să îmi ajungă o viaţă întreagă! Dar şi eu la rândul meu am dezamăgit foarte multă lume în jurul meu, inclusiv familia. Aşa am pierdut tot suportul moral pe care îl aveam din partea lor… Am pierdut aproape tot!!
Dar… mi-a rămas în schimb prietenia a foarte puţini oameni, persoane pe care pot să le număr pe degetele de la o mână şi tot ar mai rămâne un deget liber… Singurul inconvenient este că dintre toate aceste persoane doar una este tot timpul prezentă. Pe ceilalţi trei i-am lăsat în urmă, la Brăila… Şi dacă încep acum să vorbesc despre asta mi-ar trebui vreo 20 de pagini…
