luni, iunie 15

Confuzie

Nu ştiu ce să mai spun… Nu ştiu ce să mai cred… Sunt în plin proces de analizare…


Sunt persoane în jurul meu care mă consideră transparentă, care pot duce fiecare gând al meu acolo unde vor ca poveste… Asta îmi spune că sunt o persoană deschisă… că pot să exprim exact ceea ce simt şi ceea ce sunt…

Pe de altă parte, intervine aceeaşi mască de care tot încerc să scap de mai bine de un an jumate… Este o mască capricioasă, iar uneori aş putea spune chiar iluzorie! Ba am impresia că am scăpat de ea… ba se manifestă mai pregnant ca niciodată! Cred că până la urmă e vorba de atitudine… de ceea ce cred eu… În mine totul ar trebui să se întâmple aşa cum vreau eu… Sunt singura care poate schimba ceva… sunt singura care am puterea şi voinţa să mă schimb… Nu de tot, bineînţeles! Pentru alte persoane, în schimb, par o enigmă… Asta mă face să mă simt bine… să mă simt specială… Sunt persoane care nu găsesc explicaţii pentru acţiunile sau concepţiile mele, şi asta fără să creadă că nu sunt normală… Pur şi simplu sunt EU… aşa cum sunt… UNICĂ: cu propriile concepţii, cu propriile gusturi…

Am încercat să fug de mine o zi…două…trei… dar după foarte multe încercări, eforturi… am ajuns la concluzia că acest lucru nu e posibil… nu poţi fugi de propriile probleme, de propriile calităţi şi/sau defecte… Pur şi simplu trebuie să ne acceptăm aşa cum suntem…

Tot ce trebuie să fac, însă, este să am mereu un răspuns pregătit pentru fatidica întrebare: "DE CE?"… Oricât de mult am încercat să fug de întrebarea asta, mi-am dat seama că e o greşeala… că totul nu este decât un ajutor… o simplificare în descoperirea mea…

miercuri, iunie 10

Sfârşit de poveste


Orice are un început trebuie să aibe şi un sfârşit…
Sfârşit de poveste… vise, dorinţe, speranţe… toate devenite realitate… În ultimii doi ani de zile, viaţa mea s-a schimbat foarte mult, a luat o întorsătură foarte frumoasă…
Am învăţat multe lucruri, pe care nu are rost să le înşir aici… Au fost momente de neuitat… am petrecut clipe minunate alături de persoane deosebite… am socializat cu oameni de toate vârstele, de la copii de 3 ani până la bătrâni de 60 şi ceva… Mi-am făcut foarte mulţi prieteni…
Totul înseamnă o mare familie pentru mine… O familie cu care îmi petreceam timpul de două ori pe săptămână, uneori şi mai des… O familie pe care o să o apreciez întotdeauna şi la care mă voi întoarce de fiecare dată, mai devreme sau mai târziu…
Toti imi spun ca nu e un sfarsit, ci un nou inceput… Dar ca inceputul sa aibe loc trebuie mai intai sa existe un sfarsit… Se termina ceva pentru a face loc altor evenimente sa se intample…
Acesti doi ani au fost cei mai frumosi din viata mea si nu am sa-i uit niciodata!

Început

Tot Yahoo360-ul a ajuns aici…

Între timp, exact: un nou început! Noi prieteni, pe care nici nu îi cunosc măcar… noi întâmplări… un nou oraş… numai noutate în jurul meu…

Pe de altă parte, vechi legături care devin din ce în ce mai puternice în cazul unora, sau se degradează de tot, în cazul altora… Amintiri, amintiri… Retrăiri… Evident, eu… cu asta mă hrănesc, din asta sunt facută… Nu pot să renunţ la lucrurile vitale pentru mine… Sunt lucruri pe care le iubesc… persoane de care nu m-aş despărţi pentru nimic în lume… Eu şi lumea în care trăiesc… Într-un cuvânt: socializare… În mai multe: provocare, ambiţie, vise, muncă… Din nou: EU!