luni, martie 3

De ce viaţa la cămin nu este pe gustul meu

Oamenii din jur ştiu că nu sunt cea mai pretenţioasă persoană de pe planetă, nici cea mai ordonată. Evident, am piticii mei în ceea ce priveşte anumite aspecte ale ordinii, cum ar fi: nu suport ca hârtiile, cursurile, foile şi cărţile din jurul meu să stea dezordonate. Când am venit aici, am crezut că ajung în lumea civilizată, în lumea politeţii şi a bunului simţ. Am avut dreptate, dar există şi părţile urâte.

Nu îmi place viaţa la cămin pentru că...

...trebuie să împart bucătăria cu o grămadă de persoane necunoscute. Adevărat. Sigur, veţi spune că e normal şi că necunoscuţii vor deveni cunoscuţi vorbind cu ei seară de seară. Din nou, adevărat. Dar mare parte din (ne)cunoscuţii ăştia devin de-a dreptul insuportabili. Pentru că râd extraordinar de tare şi din orice. E ciudat cum pot râde dacă le arăţi un deget, dar nu îi amuză deloc o ironie. Şi nu, nu e vina mea. Pentru că, atunci când fac mâncare, simt nevoia să se ştie şi după trei zile ce anume au gătit. Urmele din bucătărie au grijă de asta. Am văzut o duduie care turna sarea în cratiţă de la nivelul capului ei şi de la lăţimea braţului drept. Atunci când găteşti ceva mai mult sau mai puţin consistent, este normal să dea pe alături, dar asta nu înseamnă că trebuie să îţi laşi urmele pe peste tot. Mi-ar plăcea să pot să fac floricele fără aromă de peşte sau spaghete. Şi lista continuă.

...trebuie să împart baia cu o grămadă de persoane necunoscute. Nu înţeleg nici cum poţi să faci mâncare peste mâncarea uscată de pe şi din jurul plitei, dar cu atât mai mult nu pot să înţeleg cum poţi să îţi faci nevoile peste nevoile altora. Mi-ar plăcea să fiu plătită pentru numărul de dăţi în care am spălat cele trei minunate toalete. Evident, asta nu e tot. Înţeleg că nu este pe înţelesul tuturor minunatul anunţ cu funcţie de manual de instrucţiuni despre folosirea periei de la baie, dar nu îmi explic multitudinea de fire de păr găsite în toalete. 



A, şi să nu uit. Nu îmi place să merg la baie şi să dau peste oameni (şi când spun "oameni", mă refer la bărbaţi, evident!), care, cu o mână fac pipi şi cu cealaltă se spală pe dinţi. Cu uşa deschisă. M-a şocat un pic, drept îi!

...internetul e patetic. De la 18.00 la 22.00, este imposibil să vezi un film în streaming, fără să ai senzaţia că îl asculţi pe un vinyl zgâriat. Atunci, tot căminul este conectat la net şi la ceea ce se numeşte Skype, iar viteza scade ameţitor. Pot doar să spun că, din filmul "Hitchcock", în streaming pe HBO, am reuşit să văd prima oră, am văzut intriga în fragmente, trebuind astfel să deduc ce s-ar fi putut întâmpla, şi finalul. Sper ca, până la Oscar, să doarmă toţi!

...o săptămână nu a fost apă caldă şi căldură. Mai exact, când a fost foarte frig afară şi ploi abundente. Practic, dacă aş fi urmat sugestia administraţiei, cel mai probabil aş fi avut meningită sau pneumonie până acum pentru că ar fi trebuit să merg într-un alt corp, să fac duş şi apoi să mă întorc cu toţi porii deschişi şi cu părul ud printr-o ploaie torenţială cam în jur de 0 grade.


În rest, e frumos! J

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu