Se termină anul. Mi-ar plăcea să las în 2010 toate durerile, amărăciunile, regretele...
Nu. Nu vreau să uit. Vreau să învăţ să le accept. Să pot să trăiesc cu ele. În prezent. Să-i fiu pe plac sufletului meu. Să-i mistuiesc dorurile fără să rup câte o fărâmă din el.
Nu cred în existenţa situaţiilor neschimbătoare. Dacă vrei cu adevărat, poţi orice. De aceea caut o alternativă, un pilon, o adaptare...
...o barcă pneumatică. Să nu ajung o epavă pe fundul oceanului. Modelul meu: supravieţuitorul care ajunge la mal ars de soare, deshidratat aproape complet, dar în viaţă, dornic de noi aventuri. Cum a ajuns la mal? Singur.
Subscriu, deşi sunt încă în larg.
Asta inseamna ca inca nu s-a terminat! :) Ceea ce poate fi bine in unele cazuri. Poate aduce 2012 ceva mai de Doamne-ajuta! Craciunul a fost semnificativ! ;)
RăspundețiȘtergereEu iti doresc vreme senina si mare linistita, vant catre rasarit si rezistenta cat cuprinde! >:D<
"Cum a ajuns la mal? Singur." - so cruel, but such a model - and so damn true.
RăspundețiȘtergereŞi îmi amintesc un citat: "Nu avem voie să lăsăm totul la voia întâmplării, aşa cum nu avem voie să ne înecăm. Înoată!"
So keep swimming, no matter what.