Am obiceiul să mă plimb aiurea. Mult. Cu sau fără direcţie. Cu sau fără RATB. De cele mai multe ori, cu pentru că fără, mi-e lene. Ştiu, sunt comodă. Foarte, chiar.
În nenumăratele mele itinerarii repetate, am observat că sunt absolut fascinată de un obiect. Aş putea să îl privesc ore în şir. Are un cadran alb, ramă, ace şi cifre negre.
Niciodată nu am fost în miezul lucrurilor. Cum mi-aş putea permite să prind mijlocul de transport necesar? Aşa că am început să studiez "revelaţia" găsită. Iniţial, din lipsă de ocupaţie. Apoi, dintr-o satisfacţie din ce în ce mai mare. Mă fascinează ideea de a avea o reprezentare concretă, palpabilă a efemerităţii. Să prind exact momentul în care timpul trece vizibil, cu zvâcnituri. Minut cu minut. Secundar nu are, dar e neinteresant. Timpul ar avea o viteză prea nebună...
...Things change. People change. Life changes.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu