Criză

Să evaluăm situaţia. Este ora 2 noaptea sau 2 dimineaţa. În funcţie de cum vreţi să priviţi lucrurile. În aproximativ 8 ore, am examen de MĂRIRE de notă. Să ne înţelegem. Nu am apucat să învăţ. Nu am avut timp fizic sau, dacă am fost liberă – ceea ce cu greu se întâmplă – nu am fost în stare să gândesc. Am vrut să o iau pe rând, ca omul normal. Am citit textele de seminar în timp, dar măcar pe-alea le-am citit cu atenţie şi pot să îmi amintesc ideea principală din ele. Dar ghici ce? Profa nu are nevoie de ideea mea principală, ci de informaţii concrete, la obiect, detalii... Asta dacă încă mai vreau nota aia mai mare de 6.

În sesiunea din vară, nu am învăţat pentru examenul ăsta pentru că avusesem şocul vieţii mele. Nu e cazul să dezbat aici şi acum lucrul ăsta. Mai spun doar, ca o ironie, că a doua zi, subiectul meu a fost despre Japonia. Am mers la nimereală. Am luat şase. Mi-am promis să învăţ pentru măriri pentru că încă mai vreau să îmi păstrez locul la buget. Mi-am dezamăgit odată familia. Nu mai am de gând să o fac şi a doua oară. Sper să nu mai fie cazul.

Ce s-a întâmplat? E foarte simplu. Serviciul nu mi-a permis să fac faţă întregilor solicitări. Am trăit două săptămâni fără mâncare pentru că nu apucam să fac cumpărături şi nici nu avea energia necesară să îmi gătesc ceva. Plângeam de foame pe la 3 noaptea şi mă uitam cu ciudă la frigiderul care rămânea gol în continuare. Când în sfârşit am reuşit să îmi gătesc şi eu o mâncare omenească, decentă, cu gust şi am mâncat – după mult timp – pe săturate, mi s-a făcut rău pentru că stomacul meu nu mai era obişnuit să mănânce. Mă urc în fiecare zi în mai multe momente ale zilei pe cântar să văd cât am mai slăbit. Nu că aş fi obsedată de siluetă, ci pentru că vreau să previn să slăbesc enorm. Încerc să îmi menţin greutatea constantă chiar dacă mănânc pe unde apuc, ce apuc şi dacă apuc.

Acum sunt moartă de oboseală. Am reuşit să parcurg abia prima jumătate a cursurilor despre islam. Mai am a doua jumătate plus Turcia, China, Japonia şi Africa. Şi deja nu îmi mai amintesc mare lucru din ce am citit. Nu ştiu ce să fac. Să dorm un pic – o oră, două – şi să mă trezesc – sper eu – cu mintea mai limpede? Nu cred pentru că există nişte riscuri: să nu mă trezesc la timp să termin de învăţat şi, eventual, să nu mă trezesc la timp nici pentru examen şi să mă enervez şi mai tare. Sau să mă trezesc mai obosită decât m-am culcat şi să nu mai fiu în stare de absolut nimic. Să nu dorm deloc şi să încerc să îmi adun toată logica pe care o posed la această oră mică din noapte? Dar şi aici sunt nişte riscuri: să fiu moartă de oboseală pe la 7 şi ori să adorm şi să nu mă trezesc în timp util, ceea ce ar fi de-a dreptul tragic, ori să nu fiu în stare să îmi adun gândurile în timpul examenului şi să văd în faţa ochilor numai perne pufoase şi cearşafuri albe.

Se pare că e foarte simplu de ajuns la o concluzie: şi dacă dorm, şi dacă nu dorm, este exact acelaşi lucru. Peste cele opt ore, o să fiu la fel de obosită, o să ştiu exact aceleaşi lucruri, indiferent de varianta aplicată şi – oricum aş da-o – urmează tot o zi lungă de muncă după examenul de dimineaţă.

A, şi mai e ceva: marţi sau miercuri mai am un examen. Ceea ce înseamnă că o să fiu la fel de zombie pentru că la muncă tot merg şi tot nu o să am timp să învăţ. Ce e mai tragic e că nici cafeaua nu îşi mai face efectul. Mai am şi o durere musculară pentru că nu am dormit bine azi-noapte şi o durere de genunchi pentru că l-am izbit de ceva incredibil de tare. Minunat.

Soluţii?