Viaţă!

Când îţi pierzi visele... oricând poţi găsi altele pe care chiar poţi să le duci la bun sfârşit şi care să îţi ofere satisfacţie. Open up your eyes... sunt multe lucruri frumoase în jurul tău!


Când pierzi persoanele dragi din jur, mulţumeşte cui vrei tu că au făcut parte din viaţa ta... că le-ai cunoscut şi că au marcat o perioadă. Sfârşitul e un nou început.


Când eşti plin de vicii, oricând poţi să o iei de la capăt cu un mod de viaţă care să te mulţumească.


Uită-te în jur. Cu siguranţă vei găsi oameni care să valoreze la fel de mult sau poate chiar mai mult, fără să faci mereu comparaţii. Cu siguranţă sunt deja oameni care ţin la tine! Doar deschide bine ochii!! Viaţa poate fi frumoasă! Găseşte-i frumuseţea şi ţine minte: Sfârşitul nu-i aici!

Când necazuri te doboară

Şi prieteni n-ai să-i strigi

Ţine minte, sfârşitul nu-i aici!

Şi ce slăveai în taină

E ca şi cum nu-ţi explici

Ţine minte, sfârşitul nu-i aici!

Când oprit la o răscruce

Drumul nu ştii să-l prezici

Ţine minte, sfârşitul nu-i aici!

Când nu mai ai nici vise

Şi nu ştii cum să te ridici

Ţine minte, sfârşitul nu-i aici!

Când se-adună norii negri

Ploaia cade ca un brici

Ţine minte, sfârşitul nu-i aici!

Mângâiere n-ai, nu vezi acum

Mâini întinse de amici

Ţine minte, sfârşitul nu-i aici!

Pomul vieţii creste mândru

Unde spiritul e viu

Luminează iar salvarea

Cerul gol şi cenuşiu.

Când oraşele-s în flăcări,

Muşunoaie de furnici

Ţine minte, sfârşitul nu-i aici!

Şi când cauţi în zadar un om

Printre-atâtea mii de venetici

Ţine minte, sfârşitul nu-i aici!

Coduri!!!

Nu sunt de mult timp în Bucureşti, dar în cele câteva luni pe care le-am petrecut pe-aici am învăţat câteva [puţine, ce-i drept!!] expresii folositoare pentru uzul de zi cu zi. E un fel de "cum să te fereşti de...".

Şi avem:

1. "Dă un semn când eşti prin Bucureşti", cu varianta "Ne vedem când eşti în Bucureşti" înseamnă aproape întotdeauna "Ad calendas grecas!"... Şi asta nu a venit doar din partea unei singure persoane!!!

2. Când trimiţi un mail unui regizor, iar el îţi spune "Vino la spectacol şi vorbim după" înseamnă "Las-o baltă!"

3. Uneori, dacă întrebi cât durează o piesă de teatru, dacă ţi se răspunde "în jur de-o oră", nu te mira dacă ţine, de fapt, vreo trei ore!

Şi lista rămâne deschisă. Îi invit la colaborare pe toţi cei care ştiu şi alte lucruri de genul ăsta!

Despre dragoste...

Nu uita: lângă cel mai înalt punct al fericirii se află cea mai adâncă prăpastie a durerii.

Nu rupe firul unei prietenii, căci, chiar dacă îl legi din nou, nodul rămâne.

Nu iubeşti o femeie pentru că este frumoasă, ci este frumoasă pentru că o iubeşti tu!

În iubire se simte mai mult decât e nevoie, se suferă mai mult decât se cugetă, se visează mai mult decât se trăieşte...

Atinge steaua de neatins şi nu-i uita pe cei ce au crezut în tine!

Despărţirile au ceva din melancolia asfinţitului, o blândă strălucire care ascunde în ea avertismentul întunericului...

Învăţaţi să lăsaţi pe chipul vostru să înflorească un zâmbet. Este darul pe care îl oferiţi aproapelui, este darul pe care îl oferiţi întregului Univers!

Dorul e focul în care ard speranţele, dorinţele, durerile, iar cenuşa ce rămâne reprezintă amintirile.

Nu dispreţui lucrurile mici; o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face niciodată soarele: să lumineze noaptea!

Loviturile vieţii nu sunt numai distructive, ci şi constructive; ca loviturile ciocanului în dalta unui sculptor priceput...

Unii oameni vin şi pleacă repede din viaţa noastră. Alţii stau o vreme, punându-şi amprenta pe inima noastră. După plecarea lor, nu vom mai fi niciodată aceiaşi.

Să ai curajul să rişti pentru adevărul din inima ta, dar să nu te minţi când îl asculţi.

Sigur că există şi dragoste la prima vedere, dar este întotdeauna bine să mai aruncăm şi o a doua privire.

Octavian Paler

Speranţa

"A-ţi pierde speranţa când circumstanţele nu o mai motivează e a nu fi avut-o niciodată şi, în orice caz, a nu fi reflectat niciodată la sensul ei. [...]

Pentru tot ce se opune speranţei din noi poate fi făcută vinovată lumea exterioară (istoria, stihiile, statul). Dar pentru pierderea speranţei nu putem învinovăţi pe nimeni. E o problemă personală care nu se reglează pe stradă, la sindicat sau la tribuna electorală. Se reglează în singurătate sau în prezenţa unui duhovnic. [...]

Nu speri fiindcă ai de ce, ci fiindcă nu ai de ce, în ciuda faptului că nu ai de ce. Speranţa nu e replica veselă pe care o dăm unei promisiuni. E mai curând felul omului credincios de a reacţiona la ocultarea promisiunii: e o adecvare la rău. [...]

A-ţi păstra speranţa în ciuda frigului nu e a te iluziona cum că frigul nu există. Continui să dârdâi. Dârdâi şi speri!"

Andrei Pleşu

Vezi tot articolul...

Trei feţe

Copilul râde:

"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!"

Tânărul cântă:

"Jocul şi înţelepciunea mea-i iubirea!"

Bătrânul tace:

"Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!"

Lucian Blaga