Uitându-mă împrejurul meu şi analizând diferite situaţii, am realizat că îmi va fi dor de tot… de oraş, de teatru, de camera mea, de momentele petrecute cu mine, de mine… copil! Îmi va fi dor de tot… şi nimic nu poate schimba asta… Nimeni şi nimic! Ceea ce e mai crud e că timpul nu poate fi oprit în loc… timpul este ireversibil iar momentele astea nu se vor mai întâmpla a doua oară! E atât de trist să conştientizezi asta… Şi oricât de frumoasă va fi viaţa care mă aşteaptă la Bucureşti, nimic nu va mai fi ca acum!
Momentele astea nu se vor mai repeta… Copilăria mea s-a cam dus… Nu mai sunt copil, din păcate, iar lumea nu se opreşte în loc pentru atâta lucru… Nu mai pot să fug de responsabilităţi… nu mai pot să mă fac că nu văd problemele şi grijile din jurul meu… Dar singurul lucru în care încă mai pot să mă refugiez fără să mă condamne nimeni sunt visele mele! Visele pe care nimeni nu mi le poate lua… Visele pe care acum am puterea să le îndeplinesc fără să mi se mai pară absurde pentru că am puterea să decid asupra propriei mele vieţi şi pentru că… nu mai sunt copil!
Aş vrea să ţină mereu… Aş vrea să nu mă mai întorc niciodată! Mă tem de un singur lucru: că totul se petrece în vis… că totul nu e decât un vis din care s-ar putea să mă trezesc… Închid ochii şi mă întreb fără răspuns: da? nu? da? nu?
Momentele astea nu se vor mai repeta… Copilăria mea s-a cam dus… Nu mai sunt copil, din păcate, iar lumea nu se opreşte în loc pentru atâta lucru… Nu mai pot să fug de responsabilităţi… nu mai pot să mă fac că nu văd problemele şi grijile din jurul meu… Dar singurul lucru în care încă mai pot să mă refugiez fără să mă condamne nimeni sunt visele mele! Visele pe care nimeni nu mi le poate lua… Visele pe care acum am puterea să le îndeplinesc fără să mi se mai pară absurde pentru că am puterea să decid asupra propriei mele vieţi şi pentru că… nu mai sunt copil!
Aş vrea să ţină mereu… Aş vrea să nu mă mai întorc niciodată! Mă tem de un singur lucru: că totul se petrece în vis… că totul nu e decât un vis din care s-ar putea să mă trezesc… Închid ochii şi mă întreb fără răspuns: da? nu? da? nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu