Se termină anul. Mi-ar plăcea să las în 2010 toate durerile, amărăciunile, regretele...
Nu. Nu vreau să uit. Vreau să învăţ să le accept. Să pot să trăiesc cu ele. În prezent. Să-i fiu pe plac sufletului meu. Să-i mistuiesc dorurile fără să rup câte o fărâmă din el.
Nu cred în existenţa situaţiilor neschimbătoare. Dacă vrei cu adevărat, poţi orice. De aceea caut o alternativă, un pilon, o adaptare...
...o barcă pneumatică. Să nu ajung o epavă pe fundul oceanului. Modelul meu: supravieţuitorul care ajunge la mal ars de soare, deshidratat aproape complet, dar în viaţă, dornic de noi aventuri. Cum a ajuns la mal? Singur.
Subscriu, deşi sunt încă în larg.