Sunt goală. Pustiu.
Mi-e dor. Un dor nebun. De ce atât de repede? Erai singura persoană căreia îi păsa.
Sunt singură.
"Nu plâng. Nu trebuie să plâng. Cum ajung sus, în cameră, atunci o să plâng. Nimic nu face mai bine decât un plâns bun şi o baie fierbinte".
Cu toate astea, am rămas goală. Am plâns prea mult poate. Două ore. Nici voce nu mai am.
" Important este sa lupti,chiar daca esti infrant de fiece data; sa accepti, sa incuviintezi,este ingrozitor. Ceva launtric trebuie sa spuna nu, chiar daca trupul spune da. Si cum sa spuna trupul altceva decat da? Acesta e limbajul lui. Isi joaca rolul. Dar tacerea sufletului nu poate fi decat o tacere de moarte."
RăspundețiȘtergereJeni Acterian
Dacă persoanei ii pasa, nu are sa te lase. E bine și să îți fie dor, dar mai bine și frumos e să îi și spui că îți e dor. Te ajută. Și în plus te scutește de unele sentimente care însoțesc momentele de plâns. Rămâne apoi un plâns curat...
RăspundețiȘtergere