Vreau. Dar nu pot. Nu mai am încredere în mine. Tu faci parte din grupul din exterior. De fiecare dată, înainte să vorbesc, mă gândesc la cum mă văd ceilalţi şi nu pot să nu mă gândesc că asta poate fi şi viziunea ta. Sunt patetică. Ştiu. Poate nici nu e adevărat. Nu ştiu pe ce drum să apuc. Simt că totul s-a transformat într-un imens castel de cărţi. Ca piesele de domino: am lovit una şi acum e prea târziu să mai împiedic tot şirul să cadă. Plâng de neputinţă. Sunt zdrobită. Vreau atât de puţin, dar, de fapt, pare atât de mult. Dacă... Mereu "dacă".
Recitesc începutul.
- Nu există "nu pot". Există "nu vreau".
- Ba da. Există.
Şi dacă totuşi nu există? Dacă există doar laşitate?
Am sufletul tremurând. A fost oribil. Nu vreau decât să ştiu că eşti bine ca să pot să merg mai departe. Dar, din nou: nu pot să fac nimic. Sunt prea laşă.
Posturile tale sunt atat de triste....Mai ales asta...
RăspundețiȘtergereTu ai o inima uriasa.
Nu pot sa cred ca e vorba de lasitate.
Sunt de parere ca nu exista "nu pot". Dar asta nu poate schimba cu nimic conceptia/faptele altor oameni. Chiar daca vrei nu poti schimba un "nu pot" al altcuiva.
:-(
RăspundețiȘtergereStiu cum e.
Multumesc! (hug)
RăspundețiȘtergere