Oamenii din jur ştiu că nu sunt cea mai pretenţioasă persoană de pe
planetă, nici cea mai ordonată. Evident, am piticii mei în ceea ce priveşte
anumite aspecte ale ordinii, cum ar fi: nu suport ca hârtiile, cursurile, foile
şi cărţile din jurul meu să stea dezordonate. Când am venit aici, am crezut că
ajung în lumea civilizată, în lumea politeţii şi a bunului simţ. Am avut
dreptate, dar există şi părţile urâte.
Nu îmi place viaţa la cămin pentru că...
...trebuie să împart bucătăria cu o grămadă de persoane necunoscute.
Adevărat. Sigur, veţi spune că e normal şi că necunoscuţii vor deveni cunoscuţi
vorbind cu ei seară de seară. Din nou, adevărat. Dar mare parte din
(ne)cunoscuţii ăştia devin de-a dreptul insuportabili. Pentru că râd
extraordinar de tare şi din orice. E ciudat cum pot râde dacă le arăţi un
deget, dar nu îi amuză deloc o ironie. Şi nu, nu e vina mea. Pentru că, atunci
când fac mâncare, simt nevoia să se ştie şi după trei zile ce anume au gătit. Urmele
din bucătărie au grijă de asta. Am văzut o duduie care turna sarea în cratiţă
de la nivelul capului ei şi de la lăţimea braţului drept. Atunci când găteşti
ceva mai mult sau mai puţin consistent, este normal să dea pe alături, dar asta
nu înseamnă că trebuie să îţi laşi urmele pe peste tot. Mi-ar plăcea să pot să
fac floricele fără aromă de peşte sau spaghete. Şi lista continuă.
...trebuie să împart baia cu o grămadă de persoane necunoscute. Nu înţeleg
nici cum poţi să faci mâncare peste mâncarea uscată de pe şi din jurul plitei,
dar cu atât mai mult nu pot să înţeleg cum poţi să îţi faci nevoile peste nevoile
altora. Mi-ar plăcea să fiu plătită pentru numărul de dăţi în care am spălat
cele trei minunate toalete. Evident, asta nu e tot. Înţeleg că nu este pe
înţelesul tuturor minunatul anunţ cu funcţie de manual de instrucţiuni despre
folosirea periei de la baie, dar nu îmi explic multitudinea de fire de păr
găsite în toalete.
A, şi să nu uit. Nu îmi place să merg la baie şi să dau
peste oameni (şi când spun "oameni", mă refer la bărbaţi, evident!),
care, cu o mână fac pipi şi cu cealaltă se spală pe dinţi. Cu uşa deschisă. M-a
şocat un pic, drept îi!
...internetul e patetic. De la 18.00 la 22.00, este imposibil să vezi un
film în streaming, fără să ai senzaţia că îl asculţi pe un vinyl zgâriat. Atunci,
tot căminul este conectat la net şi la ceea ce se numeşte Skype, iar viteza
scade ameţitor. Pot doar să spun că, din filmul "Hitchcock", în
streaming pe HBO, am reuşit să văd prima oră, am văzut intriga în fragmente,
trebuind astfel să deduc ce s-ar fi putut întâmpla, şi finalul. Sper ca, până
la Oscar, să doarmă toţi!
...o săptămână nu a fost apă caldă şi căldură. Mai exact, când a fost
foarte frig afară şi ploi abundente. Practic, dacă aş fi urmat sugestia
administraţiei, cel mai probabil aş fi avut meningită sau pneumonie până acum
pentru că ar fi trebuit să merg într-un alt corp, să fac duş şi apoi să mă
întorc cu toţi porii deschişi şi cu părul ud printr-o ploaie torenţială cam în
jur de 0 grade.
În rest, e frumos! J
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu