În ultima vreme, am avut tendinţa de a-mi reciti postările din diferite motive. Înainte, gândeam cam la fel, dar scriam mult mai poetic. Aşa că...
...în urma unor serii de întâmplări care mai de care mai şocante, mai surprinzătoare, mai iritante, mai uluitoare şi mai "siderante", am ajuns la o concluzie foarte simplă pe care am să o pun într-un limbaj neprelucrat:
m-am săturat să daţi cu picioarele în mine ca într-o piatră de pe drum şi să mergeţi mai departe sau să vă întoarceţi de unde aţi plecat, fără să luaţi în calcul că sunt totuşi un om care simte şi care doar ce a fost rănit.
nu vă pasă.
Imi place cum scrii....dar nu e vina lor ca sunt de piatra..ci a ta....ca le dai lor prea multa atentie. Da ti tie acest prilej...de a fi in centrul atentiei tale..tu il meriti..nu "somnul " celorlalti lancezit de plictiseala si monotonie. Iti urez sa te descoperi frumos! Altfel, nu merita!
RăspundețiȘtergereAveti dreptate, domnule Anonim. Dar asa sunt eu croita - din pacate sau din fericire - sa ma implic cu toata fiinta in ceea ce fac si in ceea ce simt. Si sa cred cu toata forta in lucrurile astea. Poate am asteptari prea mari de la ceilalti, dar, ca raspuns la tot efortul meu, cred ca merit doar un pic de respect. Nimic mai mult.
RăspundețiȘtergereSi inca o constatare mai indiscreta: ma intriga foarte mult cand vad comentarii frumoase de la oameni anonimi. :)