Nu-mi place

Nu mi-e bine. De ce nu pot să trec peste tot ce s-a întâmplat aseară? Nu e prima dată. Poate se mai întâmplă astfel de lucruri. Poate nu sunt singura care trece prin asta. Poate mă plâng prea mult. Dar am fobie de certuri. La propriu. Când ţipă cineva la mine, îmi vine să plâng instantaneu. Din copilărie mi se trage. 

Oare e un test să mă vindec de asta? Să devin mai puternică? Sunt prea orgolioasă? Sunt prea slabă? Prea sensibilă? No idea. 

Dau tot ce am mai bun. Încerc. Dar sunt obosită. Programul e groaznic. Mai am şi o viaţă şi o familie. Pe lângă cea de la Bucureşti, mai am şi doi părinţi acasă, la Brăila. Pe care abia apuc să îi văd. Singura comunicare pe care o am cu ei e telefonul şi întrebarea de bază rămâne "Când mai vii acasă?". Sufăr de sindromul "homesick". Vreau la Brăila. Vreau la mine acasă, să fiu înconjurată de proprii mei părinţi. Vreau - din nou - o pauză, să nu mai am nicio grijă, să nu mă mai intereseze pentru câteva zile consecutiv dacă o să rămân şi anul viitor la buget, când o să învăţ pentru măriri, unde o să mă duc din septembrie-octombrie, cât timp o să stau singură, despre ce îmi fac licenţa şi alte lucruri de genul ăsta. Vreau să nu mă mai intereseze de nimic. Câteva zile. Atât. Dar zilele alea par din ce în ce mai îndepărtate. 

De ce vreau să mă întorc? Poate pentru că asta e adevărata viaţă şi nu am puterea sau pur şi simplu nu vreau să mă confrunt încă cu ea? Poate pentru că am fost destul de protejată de toate vicisitudinile astea? 

Cred că despre asta vorbea mereu mătuşa. Ea m-a avertizat de la început că alegerea nu e bună, dar eu m-am încăpăţânat. Alegerea a fost a mea şi acum trebuie să suport consecinţele. Ori renunţ şi asta înseamnă să apar în faţa tuturor cu coada între picioare, ori continui cu ce am început şi îmi respect angajamentele pe care mi le-am luat, impunându-mi propriul punct de vedere şi propriile condiţii de rezistenţă. Sună mai bine a doua variantă. 

Vreau să văd dacă am puterea să o fac. Vreau să îmi demonstrez mie însămi că sunt puternică şi pot să fac faţă oricărei situaţii. Trebuie.